E atat de greu sa imi gasesc justificari pentru toate actiunile pe care le fac, pentru fiecare sentiment pe care il am, pentru fiecare gand care iese din mine, explodand. Ma chinui sa imi dau seama daca asta este drumul pe care trebuie sa il urmez si nu pot decat sa ma pierd si mai tare in nestiinta si neputinta. Traiesc intr-o furtuna si nu stiu cum sa o mai opresc sau macar cum sa fac ca totul sa doara din ce in ce mai putin. Imi ceri motive si nu stiu ce ti-as putea da altceva in afara de intrebarile retorice pe care si eu mi le pun. NU STIU. pur si simplu, NU STIU. Nu stiu incotro imi indrept pasii si nici catre ce ma duc, daca ceea ce fac este bine sau rau, daca gresesc sau am dreptate. Nu mai stiu...nu mai vrea sa mai stiu nimic...
Iti amintesti ZAMBETUL? mai stii ca era o perioada in care nimic nu mi-l putea distrge? Iti mai aduci aminte de mine atunci cand zambeam?pastreaza acea amintire, restul sterge. Acum nimic nu ma mai poate face sa zambesc...nici tu, nici el, nici nimeni...
M-am maturizat va spune o lume intreaga, dar eu zbier din neputinta mea de a intelege lumea:de ce sa ma maturizez plangand? Era o vreme cand chiar mai speram, acum nu mai am nici macar speranta. Totul nu e decat un pesimism cosmic. Ma lupt inca cu toata lumea, desi parca cand inchisesem lupta cu morile de vant:-?, si sunt sleita. Obosita, trista, plansa...tu vii si ma intrebi DE CE...NU STIU. intelege odata ca nu stiu. Nu mai stiu, nu mai vreu sa stiu nimic...Totul e in zadar...