te iubesc

Poate ca nici nu e nevoie de cuvinte ca sa pot sa spun ceea ce simt legat de fiecare lucru care este in jurul meu si poate ca nici macar gesturile nu imi mai sunt necesare. Poate ca, cu fiecare secunda ce trece, devin o parte de cuvant, ma unesc cu abisul si devin neat. Ma chinui sa imi dau seama daca in spatele fiecarei actiuni sunt eu, sau e o alta parte a mea, desprinsa din mine cand ma dezintegram? Sau poate, ca doar ma dedublez, tiplez si etc etc etc cand vine vorba de a actiona. Ma cunosc din ce in ce mai putin, incep din ce in ce mai putin sa imi dau seama cine sunt. Poate sunt un nebun sau un arc, o gluma sau o culoare a curcubeului...ce mult as vrea sa fiu rosu, sau albastru, sa indigo...
Deschid ochii...esti langa mine. Dormi, atat de linistit, atat de calm. Ma speriasem ca nu cumva noi sa fi fost un vis si visul meu sa fie realitatea. Te mai strang o data in brate, ma saruti din nou. Adorm in bratele tale, simtindu-ti fiecare suflare...cosmarurile se termina aici, la pieptul tau...