Etern

Sunt momente in care te caut pe pamant
si in fiecare petala ce ma surprind mirosind-o.
Te caut in zadar caci nu izbutesc sa te gasesc
nici macar in cel mai inchis colt al camerei mele.
Ma uit dupa tine pe strazi, cautandu-ti chipul
pe figurile oamenilor necunoscuti. Insa nu te gasesc.

Am impresia, uneori, ca nu o sa te mai vad niciodata
si ca o sa raman singura, sa te caut mereu;
insa imi indrept ochii catre cer
si, pe dupa nori, langa soarele sihastru,
te gasesc. Imi zambesti. Cat de cald e
zambetul tau dupa acesta amara cautare!

Ma bucur ca nu sunt nevoita sa te caut in mormant,
sa incerc sa te gasesc printre oasele putrezinde
ce ti-au apartinut odata. Imi place sa te regasesc
prin muntii norilor, prin faclia soarelui si prin stele.
Imi pari a fi inca vie cand stau si-ti privesc chipul
fantomatic ce se prelinge printre nori. Asa te regasesc.

Acum pot sa te vad in privirile oamenilor si, cateodata,
imi pare ca tu poti trai prin ei.
Tu traiesti prin mine si prin toti oamenii pe care i-ai iubit.
Calatoresc prin nebuloasa viata cu speranta ca
va veni momentul cand ne vom revedea
si ador cu gandul la reintalnirea noastra
in fiece noapte ce o traiesc pe pamant fara tine.