tag:blogger.com,1999:blog-87282378434144061232024-03-14T09:27:43.582+01:00once upon a timeoversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.comBlogger13125tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-39261341542510002902009-09-13T21:53:00.003+02:002009-09-13T22:05:10.939+02:00destainuiri(2)Se pare ca este mult mai greu decat credeam sa pot sa imi deschid sufletul pentru a ma putea privi pe mine ca intr-o oglinda. De multe ori, imaginea e tulbure. Nu reusesc sa ma vad asa cum sunt, sau asa cum cred eu ca as fi. Realitatea a cine sunt eu nu o pot vedea. Mi se pare ca inchid ochii prea devreme pentru a putea zari ceva limpede. O fac oare pentru ca imi este frica sa realizez persoana care am devenit?<br />Incerc sa ma destainuiesc, sa ma privesc pe mine in fata, de data asta fara sa ma mai mint si fara sa mai incerc sa remediez acele defecte, fara a mai incerca sa imi gasesc scuze. Stiu ca imaginea mea de acum, nu numai ca nu mai suporta inselari, dar nici macar scuze.<br />Sunt exact asa cum sunt, cu bune si cu rele, cu adevaruri si minciuni, cu calitati si defecte, cu cuvinte si cu gesturi, cu priviri si cu grai, cu toate elementele care ma compun pe mine ca om. Az incerc sa imi aflu calea, sa descopar drumul pe care trebuie sa merg. Am aflat cu durere un adevar pe care toata lumea il stie, dar care e dureros de fiecare data, ca nu ii poti multumi pe toti. Am inteles ca singura persoana pe care trebuie sa o multumesc este eu insami. Nu voi reusi niciodata sa ii multumesc pe toti, si de curand am incetat sa o mai fac. Este inca o lupa, dupa cea cu morile de vant, pe care o incetez. Nu ma mai lupt sa fiu pe placul tuturor, nu sunt si nu vreau sa fiu perfecta. Sunt doar ceea ce sunt: o suma de linii si de contururi, o gama de sentimente si de idei, o tresarire de priviri si un zambet. Atata pot fi, iar cine ma poate iubi asa bine, cine nu, nu.<br />Ma maturizez, imi injectez o doza din ce in ce mai mare de pesimisc si devin matura, invat din ce in ce mai mult care este gustul lacrimilor, si devin matura. Pot sa zic ca m-am maturizat, ca am invatat ce inseamna sa nu fi apreciat atunci cand trebuie de persoanele in care aveai incredere. Sunt mai pesimista, mai trista, mai suparata, cu ochii din ce in ce mai mult in lacrimi...deci da, sunt matura.<br />Destainuirea mea e ca incep sa devin din ce in ce mai putin om. Uit sau vreau sa uit, imi impun sa uit cum sa fiu om. Si totusi, ma doare. Tot ce este rau in jurul meu, toate nedreptatile care mi se intampla la fiecare pas ma dor. Poate ca nu uit sa devin om, ci asa ma apropii din ce in ce mai mult de esenta cuvantului"om"...<br />poate...oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-46423542107389053882009-09-09T22:29:00.003+02:002009-09-09T22:44:08.728+02:00destainuiri(1)Sunt o gramada de ganduri pe care as vrea sa le prind de-o aripa si sa le inteleg, pentru ca apoi nu doar sa le pot scrie, ci sa pot merge mai departe,dandu-mi seama de ceea ce se inatmpla in jurul meu.<br />M-am incredintat in cuvintele si in gesturile altora, uitand pana la desfiintare cine sunt si care imi sunt propriile gesturi. M-am simtit in siguranta atunci cand avea aprobarea celorlalti de a face ceea ce imi doream...si ce e ciudat este ca aorpbarea venea doar pe un anumit palier. M-am trezit intr-o dimineata ca eram perfecta fiica care invata, fara sa cauzeze probleme, fara sa se planga, dar care nu se simtea fericita. Mi-am dat seama ca imaginea mea din oglinda nu era o reflectie a cine eram eu, a cine sunt eu. Nu era decat o suma de linii, de culori, de testuri, un chip care nu ma reflecta, care nu ma aducea pe mine in prim-plan.<br />Si e greu sa ajungi sa iti dai seama nu ca nu ai avut curaj sa te sustii pe tine, ci ca nu ai avut de ce...doar te simteai sigura in locusorul tau caldut, in mica ta lume perfecta , oranduita dupa gandurile celorlalti, ganduri pe care nu te oboseai sa le cantaresti. Asa ma simteam eu: eram intr-o lume perfecta, departe de certuri si de nervi, in care ceea ce faceam era bine facut pentru ca se incadra in norme, pentru ca era ceea ce TREBUIA in ochii altora, dar nu si in ochii mei. Nu imi reneg existenta, sau greselile, sau munca pe care am depus-o si care doar eu stiu cat a fost...nu reneg si nu regret nimic pe acest palier...regret doar ca din toata viata nu am invatat inca cum sa fiu fericita, ca nu am inteles ca viata nu se rezuma la mici premii care nu te mai ajuta niciodata pe mai tarziu.<br />regret timpul pierdut incercand sa par perfecta in ochii altora, regret ca am vrut sa fiu asa cum nu sunt, regret ca m-am pierdut pe mine insami intr-o lume facuta din privirile altora...regret ca nu sunt eu in fiecare diploma de a mea, in fiecare premiu, regret ca nu mai pot sa fiu mandra de mine si de ceea ce am realizat , deoarece tot ceea ce am facut a fost pentru a-i multumi pe ceilalti, nu pe mine, regret ca nu ma simt fericita cand ma uit in spate si vad numai munca.<br />si am invatat sa regret si sa am curajul sa o spun...iar atunci cand ai curajul sa te rascoli, sa te intorci impotriva, sa revii la tine, la cine esti tu cu adevarat, esti renegata de cei care te-au creat ca o marioneta a lor.<br />am un mixaj de sentimente in suflet si caut calea spre normalul meu, de data asta este al meu, nu este al altora... si incerc sami dau seama de ceea ce am nevoie. si desi stiu de ce am nevoie, inca mie greu sa cer, mie greu sa mai sper ca ceva se va imbunatati.<br />se pare ca zborul e greu pentru fiecare dintre noi...oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-13153867160034099022009-06-22T15:30:00.000+02:002009-06-22T15:32:34.767+02:00REBUT DE IDEE - METAMORFOZA IN 3 ACTE2. Mocnit<br />Sunt un chistoc mocnit uitat pe drum.<br />Ard singura in aglomeratia urbana.<br />Ma calci in picioare si am doare,<br />dar tu mergi mai departe,<br />ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.<br />Dau sa imi strig durerea,<br />dar tipatul meu se sparge<br />in ecouri mute,<br />ce se lovesc de urechea oamenilor,<br />opaca auzului.<br />Doar un copil imi aude tipatul.<br />Il implor sa ma ajute,<br />iar el se apropie de mine,<br />imi priveste scurmul cu uimire,<br />iar apoi ma omoara,<br />strivindu-ma.oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-12876746613657004272009-06-17T13:21:00.000+02:002009-06-17T13:22:23.338+02:00REBUT DE IDEE - METAMORFOZA IN 3 ACTE1.Arc de ceasornic<br /><br />M-am nascut din zeci de cuvinte<br />si din fraze interogative.<br />Am adormit seara si eram formata din rime,<br />din sensuri si din motive.<br />Dimineata mi-am dat seama sa sunt suspine<br />si fraze exclamative.<br />Sunt timpul care trece pe strazi,<br />sunt clipe de durere sau de tacere.<br /><br />Sunt deja batrana in inima mea mocnita.<br />Am lasat in urma orice cuvant sau intentie<br />de silaba.<br />Imi aduc aminte de propozitiile interogative,.<br />exclamative sau afirmative.<br /><br />Uit de trecut prin fire de nisip din clepsidra.<br /><br />Privesc la viitorul definit prin secunda.<br />Inchid ochii si ma grabesc:<br />devin randuri goale si pagini albe.oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-2902149007457861812009-06-10T21:23:00.002+02:002009-06-10T21:46:42.220+02:00rememberStau in statia, nici de cum goala, ci plina, aglomerata, asteptand sa ma urc in tren. Un tren, nu neaparat unul anume. Nu caut sa ajung in locuri exotice, minunate. Caut doar sa plec, sa simt ca undeva, cumva, am invatat sa nu ma mai tem de nimic,sa nu ma mai insel pe mine insami uitandu-ma in oglinda si sperand. Astept. Nu fac decat sa astept. Si sa ma uit in zare, dupa un tren. Si da, vad timpul cum trece, cum zboara pe langa mine, dar eu nu pot sa fac altceva decat sa astept. De ce? Nu am curajul sa imi iau bagajele in mana, sa merg de-a lungului caii ferate de una singura. Mi-e frica ca va veni TRENUL si il voi rata.<br />Stau pe peron, in fata unei oglinzi in care ma privesc si imi vad chipul: din ce in ce mai batran, din ce in ce mai gol si mai ridat. Oglinda ma arata asa cum sunt si ii arata si pe toti cei care stau langa mine: la fel de goi si de neputinciosi, cu asteptarea care nu aduce nimic bun. Nu sunt decat identica cu toti ceilalti, chiar daca am incercat de-a lungul timpului sa aflu o metoda prin care sa ma pot individualiza. Sunt o picatura intr-o mare, o culoare pala intr-un curcubeu, o raza dintre mii de raze, o scanteie din intreg...sunt un identic si un la fel cu ceilalti. La fel ca si ei ma uit dupa tren, la fel ca si ei astept...astept un CEVA care sa ma scoata din mine insami, care sa ma indeparteze de ceea ce e comun.<br />Si vad cum trenul apare. Ajunge in statie, dar eu nu am curaj sa ma sui in tren. Mi-e teama de toate bagajele pe care trebuie sa le iau: valize cu amintiri, cufere cu frustrari, cutii de regrete. SI mi-e frica sa nu le rastorn. Si nu pentru ca le voi pierde, ci pentru ca altii le vor vedea. Si trenul pleaca. Dar, alaturi de mine au ramas multi, care nu au putut sa se suie in primul. Si astept urmatorul tren, sa vina.<br />Intre timp am invatat sa ma impac cu mine insami, sa caut cumva sa fac din mine cea mai buna prietena a mea, cea mai draga fiinta mie sa-mi fiu eu. Si da, mi-a fost greu. Am sfidat imposibilul si irealul, am trecut pe langa ilogic si am invatat ca eu sunt asa cum sunt, cu cuferele mele si cu valizele mele. Am invatat ca oglinda ma arata asa cum sunt, dar nu am invatat ce sa fac cu timpul pe care il petrec asteptand.<br />Ma vad prinsa intre ore. Momente pe care le petrec cu mine insami. Ma uit in mine si descopar ca prezentul e gol. Asa ca nu-mi ramane decat trecutul. Il iau in brate, imi aduc aminte, ma gramesc din amintiri. Imi aduc aminte, si imi aduc aminte si imi aduc aminte si imi aduc aminte si imi aduc aminte si...si...si...si atat. Traiesc un prezent al trecutului, mii de emotii iau glas si incep sa vibreze in mine. Si imi aduc aminte atat de des incat fiecare emotie incepe sa-si piarda din putere: din ce in ce mai mult, din ce in ce mai mult, pana la disparitia completa.<br />Sunt amintire vie, sunt un prezent care e construit din rezonante de trairi ale trecutului. Nu mai sunt imediat, ci sunt trecut. Cu o vointa pe care nu stiu de unde am mostenit-o, transform azi in ieri si traiesc clipa prezenta prin trecut. Sunt amintirea zilei de ieri, mai vie si mai reala...dar apoi din ce in ce mai moarta si mai trecuta, pana dispar.<br />Am invatat ca lumea se imparte in doua tabere: cei ce uita si cei ce nu. Sunt din a doua tabara. Ma ingrozeste gandul ca as putea uita cum sa imi aduc aminte. De tine, de el, de ea, de noi, de ieri, de alaltarieri, de tot. Imi construiesc castelul din crampeie de sentimente, vibrez la miscari simple de trairi.<br />Devin mai buna? Mai buna cu cine? CU mine, in niciun caz. Cu voi, deloc. Devin mai surda si mai oarba. Ma inchid in mine si ma caut. Dar sunt langa mine.Caut puterea de a deschide ochii, de a-mi lua valizele, cuferele, cutiile si de a pleca din gara, de a intelege ca trenul nu o sa mai vina niciodata. Vreau un Prezent al ideilor adevarate, caut sa ma rup de actualul realizat din trecut.oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-13580550699125290312009-03-14T17:18:00.002+01:002009-03-14T17:30:58.037+01:00Uitam sau Com`e` difficile essere uominiNe intrebam cred ca zilnic care este scopul pentru care ne-am nascut, de ce traim si daca nu cumva finalul acestei vieti nu este decat moartea, neantul, nimicul. Suntem atat de preocupati de menirea noastra pe pamant, de rolul pe care ni-l imaginam ca ar trebui sa-l avem, de grijile noastre cotidiene, de toate lucrurile, marunte, care sunt in jurul nostru si de care se inconjuram cu atata pasiune, incat uitam. Uitam nu zile de nastere, nu cand trebuie sa ne luam salariul, nu sa luam o nota mare, nu sa invatam, nu sa mancam, nu sa mintim, nu sa furam, nu sa ranim, nu sa uram, nu sa ne hranim cu invidie in loc de hrana, nu sa distrugem, nu sa calcam in picioare, ci sa fim oameni. Uitam exact menirea noastra, singura obligatie pe care natura ne-a dat-o.<br />Ne stoarcem mintile scotand axiome care sunt atat de goale: murim pentru ca ne nastem, sau nasterea este o condamnare la moarte, dar uitam ca intre nastere si moarte exista viata, o viata care depinde de noi. Este in mana noastra sa o traim asa cum vrem, sa ne gasim idealul, sa ne incolacim in ura sau sa ne desfatam in prieteni. Este propria noastra obligatie ca in acest timp pe care il parcurgem pe pamant sa nu uitam sa fim oameni unii cu ceilalti, sa nu uitam ce inseamna sa traiesti alaturi de cel de langa tine fara sa il ranesti in orice moment.<br />Ma uit din ce in ce mai des la lumea din jurul meu, nu la cea de pe strada, de care mai imi place sa vorbesc si sa imi imaginez povestea din spatele fiecarui om necunoscut pe care trotuarul mi-l aduce in cale, ci la cei pe care ii cunosc, alaturi de care, constransa sau nu, am trait si imi dau seama ce a pierdut umanitatea din zilele noastre. Nu s-a pierdut nici glorie si nici fericire, ci umanitatea. Uitam in mod constant sa fim oameni. Am observat cat de animale salbatice suntem, cat de greu ne este ca 3-4 ore din "pretiosul" nostru timp sa il petrecem alaturi de cei care chiar au nevoie de noi. Ne lasam dusi de val, cuprinsi de aceasta maturizare(injectare intravenoasa constanta a unui volum cat mai mare de pesimism- am lamurit odata de ce), de grijile cotidiene, de lumea grabita, de probleme si uitam sa mai fim oameni.<br />Cel mai greu lucru nu este sa iti atingi idealul, sa iti gasesti perechea perfecta, sa scapi de grija zilei de maine, sa tii mereu pasul cu ceea ce se intampla sau sa rezisti non-stop presiunii si stresului, ci sa ramai om intr-o lume care si-a pierdut umanitatea.<br />Ma lupt cu morile de vant...<br /><br />vedi ragazzo mio, com`e` difficile essere uomini...oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-1462561495345212492009-03-09T18:18:00.002+01:002009-03-09T18:26:00.927+01:00EternSunt momente in care te caut pe pamant<br />si in fiecare petala ce ma surprind mirosind-o.<br />Te caut in zadar caci nu izbutesc sa te gasesc<br />nici macar in cel mai inchis colt al camerei mele.<br />Ma uit dupa tine pe strazi, cautandu-ti chipul<br />pe figurile oamenilor necunoscuti. Insa nu te gasesc.<br /><br />Am impresia, uneori, ca nu o sa te mai vad niciodata<br />si ca o sa raman singura, sa te caut mereu;<br />insa imi indrept ochii catre cer<br />si, pe dupa nori, langa soarele sihastru,<br />te gasesc. Imi zambesti. Cat de cald e<br />zambetul tau dupa acesta amara cautare!<br /><br />Ma bucur ca nu sunt nevoita sa te caut in mormant,<br />sa incerc sa te gasesc printre oasele putrezinde<br />ce ti-au apartinut odata. Imi place sa te regasesc<br />prin muntii norilor, prin faclia soarelui si prin stele.<br />Imi pari a fi inca vie cand stau si-ti privesc chipul<br />fantomatic ce se prelinge printre nori. Asa te regasesc.<br /><br />Acum pot sa te vad in privirile oamenilor si, cateodata,<br />imi pare ca tu poti trai prin ei.<br />Tu traiesti prin mine si prin toti oamenii pe care i-ai iubit.<br />Calatoresc prin nebuloasa viata cu speranta ca<br />va veni momentul cand ne vom revedea<br />si ador cu gandul la reintalnirea noastra<br />in fiece noapte ce o traiesc pe pamant fara tine.oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-53230404098325782382009-01-28T17:05:00.002+01:002009-01-28T17:12:36.626+01:00E atat de greu sa imi gasesc justificari pentru toate actiunile pe care le fac, pentru fiecare sentiment pe care il am, pentru fiecare gand care iese din mine, explodand. Ma chinui sa imi dau seama daca asta este drumul pe care trebuie sa il urmez si nu pot decat sa ma pierd si mai tare in nestiinta si neputinta. Traiesc intr-o furtuna si nu stiu cum sa o mai opresc sau macar cum sa fac ca totul sa doara din ce in ce mai putin. Imi ceri motive si nu stiu ce ti-as putea da altceva in afara de intrebarile retorice pe care si eu mi le pun. NU STIU. pur si simplu, NU STIU. Nu stiu incotro imi indrept pasii si nici catre ce ma duc, daca ceea ce fac este bine sau rau, daca gresesc sau am dreptate. Nu mai stiu...nu mai vrea sa mai stiu nimic...<br /> Iti amintesti ZAMBETUL? mai stii ca era o perioada in care nimic nu mi-l putea distrge? Iti mai aduci aminte de mine atunci cand zambeam?pastreaza acea amintire, restul sterge. Acum nimic nu ma mai poate face sa zambesc...nici tu, nici el, nici nimeni...<br /> M-am maturizat va spune o lume intreaga, dar eu zbier din neputinta mea de a intelege lumea:de ce sa ma maturizez plangand? Era o vreme cand chiar mai speram, acum nu mai am nici macar speranta. Totul nu e decat un pesimism cosmic. Ma lupt inca cu toata lumea, desi parca cand inchisesem lupta cu morile de vant:-?, si sunt sleita. Obosita, trista, plansa...tu vii si ma intrebi DE CE...NU STIU. intelege odata ca nu stiu. Nu mai stiu, nu mai vreu sa stiu nimic...Totul e in zadar...oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-79751732361984991702009-01-18T18:32:00.003+01:002009-01-22T15:35:09.335+01:00te iubescPoate ca nici nu e nevoie de cuvinte ca sa pot sa spun ceea ce simt legat de fiecare lucru care este in jurul meu si poate ca nici macar gesturile nu imi mai sunt necesare. Poate ca, cu fiecare secunda ce trece, devin o parte de cuvant, ma unesc cu abisul si devin neat. Ma chinui sa imi dau seama daca in spatele fiecarei actiuni sunt eu, sau e o alta parte a mea, desprinsa din mine cand ma dezintegram? Sau poate, ca doar ma dedublez, tiplez si etc etc etc cand vine vorba de a actiona. Ma cunosc din ce in ce mai putin, incep din ce in ce mai putin sa imi dau seama cine sunt. Poate sunt un nebun sau un arc, o gluma sau o culoare a curcubeului...ce mult as vrea sa fiu rosu, sau albastru, sa indigo...<br /> Deschid ochii...esti langa mine. Dormi, atat de linistit, atat de calm. Ma speriasem ca nu cumva noi sa fi fost un vis si visul meu sa fie realitatea. Te mai strang o data in brate, ma saruti din nou. Adorm in bratele tale, simtindu-ti fiecare suflare...cosmarurile se termina aici, la pieptul tau...oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-37880389046392425062009-01-04T18:49:00.004+01:002009-01-04T18:54:40.744+01:00In urmaNe tineam strans de mana la capatul scarilor.<br />Tu imi priveai ochii cu ochi goi, spuneai cuvinte goale, cladind<br />lumi moarte. Le stiam deja pe toate,<br />stiam ce gandesti - ce vei gandi,<br />ce spui - ce vei spune,<br />ce vrei - ce vei vrea.<br /><br />Ai continuat sa vorbesti in indiferenta, sa arunci cuvinte<br />fara sens.<br />Gura ta se misca mencanic, ochii ma priveau morti.<br />Era inca la capatul scarilor.<br /><br />Am vazut un carabus.<br />Ne-am desprins mainile,<br />eu am fugit pe scari sa il prind. Vroiam sa ti-l arat si tie.<br />Ma bucuram cand l-am prins in maini.<br />M-am intors spre tine,<br />dar tu nu mai auzeai:<br />te uitai la soare.oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-44131243349273986552008-12-30T22:33:00.003+01:002008-12-30T22:41:56.705+01:00Creatie de esecMi-ai luat jurnalul si l-ai citit, distrugandu-l<br />pagina cu pagina.<br />Credeai ca asa vei rupe, speranta cu speranta,<br />sufletul meu si ca imi vei ofili<br />trandafirul.<br />Dar ai uitat cum, cu coada ochiului, te priveam<br />furisandu-ti privirea spre ceea ce faceam,<br />atunci cand te prefaceai ca dormi;<br />si nu ai stiut niciodata ca paginile innegrite<br />nu reprezentau o parte din viata mea.<br /><br />Acum, imi las privirea sa cada asupra ochilor tai<br />si te intreb ce ai facut.<br />Rostesti, cu o voce taioasa, lame ce ranesc,<br />iar cu ochii imi arati minciuna.<br />Plec pupilele si-mi strivesc pleoapele<br />unele de altele. O lacrima se iveste.<br />Cand aceasta va cadea, tu vei deveni o parte<br />din trecutul pe care mi-l ingrop<br />in mormant.oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-85837476440388905682008-12-28T23:02:00.002+01:002008-12-28T23:40:32.852+01:00PromisiuniVine, cu pasi mari si repeziti, revelionul peste mine. Si apare si acel timp, numit "facerea bilantului pentru anul ce a trecut". NU o sa va povestesc detaliat, pentru ca nu vad de ce v-ar interesa atat de tare viata mea, dar oricum rezultatul nu pot sa spun ca este spectaculos. Aceleasi realizari ca in ceilalti ani, dar si aceleasi esecuri...lamentable(fie vorba intre noi). Sunt sigura ca la fel face toata lume, si voi de asemenea.<br /> Am si avem nevoie de un bilant anual care sa imi/ne spuna cine sunt/suntem sau este doar o forma de a ma/ne integra intr-un sistem care a prestabilit ca acest bilant sa fie necesar pentru conditia cotidiana a omului? Hmmm, e o "regula" a societatii, un element non-conformist de barfa cotidiana, amicala, evident. Ma intalnesc din ce in ce mai des cu cei care imi sunt prieteni si care imi sunt aproape mereu, si ne gandim la noi subiecte de discutie. In mod automat: cum a fost anul care se va incheia? Ne pierdem si ma pierd in tabloide, tabele, balante, echilibre sau dezechilibre, totul pentru o nevoie, fireasca sau nu, de a ma raporta la societate. Extrapoland cuvintele lui Marin Preda:"daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra", ma gandesc ca este exact acelasi lucru ca ne impinge, pe fiecare in parte, in a face "bilantul anual". Din nevoia umana de a ma integra intr-o societate,caci, vorba aia, "omul e un animal social", incep si eu, asemeni voua, sa imi fac bilantul.<br /> Deci, precum spuneam...aceleasi reusite si aceleasi esecuri lamentabile. Imi dau seama ca viata mea, asa cum mi-as fi dorit eu sa se schimbe, nu a avut nici o modificare esentiala. Nu s-a modificat nici macar un pic. Sunt la fel ca anul trecut, poate ceva mai "matura"(adica mai pesimista, sa ne intelegem bine), cu mai putina fericire si increderea(caci doar sunt elemente ale copilariei), cu mai multe griji si preocupari(BACUUUUU si da, sunt elemente ale maturitatii). Dar in fond, viata nu se schimba. Asemeni mie, toti ceilalti se zbat in aceleasi clisee. Ne maturizam printr-o injectare constanta a unor doze din ce in ce mai mari de perimism(o fi un drog la care nu putem renunta?), dam la o parte, cu o forta ce niciodata nu credeam ca o putem avea, toate sentimentele bune care tin de umanitate si le inlocuim cu o fuga oarba dupa...gol. Bilantul anual nu se schimba...se schimba procentele. Esecurile nu mai sunt 20%, ci 30%, fericirea nu mai e 40%, ci 35%, dar nimic fundamental nu se schimba.<br /> Descopar, si sunt convinsa ca la fel faceti si voi, ca nu ma schimb. Daca mi-am promis sa fiu mai calma, nu mi-a iesit, daca mi-am jurat sa fiu mai rabdatoare, nici atat. Si atunci, care mai e rostul unui bilant?Am nevoie, poate, sa imi aduc aminte la finalul fiecarui an ca nu ma pot schimba, ca imbunatatirea tine din ce in ce mai mult de zona idealului si de cea a Sf-ului? Sau iar tre ma intorc la vechea mea problema: nevoia de apartenenta la societate? Eu am nevoie de bilant pentru a-mi aduce aminte, cine sunt...de a ma regasi pe mine atunci cand ma pierd. Caci da, sunt ca un portofel pe care il tot pierd...am nevoie de tabele, registre si societate pentru a ma evalua pe mine, pentru a-mi da seama in ce categorie intru. Am mai zis-o: am incetat lupta, caci ma luptam cu morile de vant. Raportandu-ma la un ideal care nu exista in realitate, imi dau seama de imperfectiunile mele, de cat de jos sunt si de cat de mult ar trebui sa ma ridic, de cat de multe mai sunt de facut si cat de putin timp mai am pentru mine.<br /> Dar totusi, e surprinzator: desi stiu de la inceput care va fi rezultatul, cu incapatanare ferma(de leoaica veritabila:)))continui sa fac un bilant, sperand ca macar acum, la sfarsit de an sa fiu totalmente sincera cu mine.<br /> Si mai e surprinzator un aspect. Facem bilantul, promitandu-ne(si asa am ajuns la subiect) ca ne vom schimba. Vedem in fiecare inceput de an, un nou inceput in viata, de parca am avea o a doua sansa. Viata nu da o a doua sansa, pentru ca fiecare zi se succede dupa cealalta. Dupa ce facem planuri, ne promitem si, mai ales, promitem celorlalti ca ne vom schimba, ca vom fi mai buni, ca vom invata mai bine, ca vom lua BACUL, ca vom intra la FACULTATE(spaimele mele pe anul care vine), ne dam seama ca, de fapt, de a doua zi, nu facem altceva decat sa ne reluam viata. Si sa actionam asa cum suntem noi, fara nici o imbunatarire, nici un "upload". Si atunci, ma intreb: care este rostul? daca nu aduce nici o imbunatatire, daca nu suntem mai buni: nici eu, nici tu, nici omul de pe strada, nici cel care imi va citi blogul si il va aprecia sau uri...atunci pentru ce atata energie consumata in van?<br /> Si raspunsul, care de altfel, asa cum se intampla cel mai des, este exact cel mai usor, rasare(ca undelemnul deasupra apei, ca undelemnul deasupra apei:)))...societatea. DIn nevoia, cretina dar atat de impetuasa, dupa parerea mea de adolescenta rebela, de a apartine unui grup, ne diluam, pana la ruinare, fiecare particularitate a sufletului, ne catalogam dupa superficialitati, ne schimbam preferintele pentru a apartine majoritatii si ne irosim energia pentru ca, guess what, si ceilalti o fac. Dar, cum nici eu nu ma deosebesc de cei din jurul meu, nu pot sa nu ma blamez...exist doar pentru ca fac parte din majoritate. Si sper sa gasesc omul care sa imi dea din nou suflul pentru a putea lupta impotriva "promisiunilor" desarte de la fiecare sfarsit de an.oversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8728237843414406123.post-61717060092315091742008-12-27T23:11:00.005+01:002008-12-27T23:42:31.982+01:00Incheierea luptei cu morile de vantTraiesc intr-o lume pe care incep din ce in ce sa o inteleg mai putin, o lume care se bazeaza pe valori efemere si superficiale, in care nu mai imi gasesc locul si nici dorinta de a mai crede. Nu sunt diferita de cei din jurul mue, chiar daca imi spun ca imi place sa merg impotriva curentului, sa fiu diferita. Cu fiece zi ce trece imi dau seama ca nu fac altceva decat sa ma supun unor reguli al caror rost nu il inteleg.<br /> Ca o nebuna, caut in fiecare zi sa rezolv cat mai multe "probleme", fug dintr-un loc in altul, ma enervez cand pierd masina, cand imi dau seama ca am uitat sa rezolv ceva, cand realizez ca nu am gasit ceea ce cautam atunci cand aveam nevoie de el, cand stau si lenevesc mai mult pentru ca astfel imi ramane mai putin timp pentru activitatiel "importante", cand ma pierd in visare, cand nu imi ies toate, cand...cand...cand...intelegeti voi ideea. Uit din ce in ce mai des adevaratele elemente care dau stralucire vietii. Observ, cu o indiferenta de autor omniscient(damn, mi-a folosit romana la ceva:))), ca VAD, dar nu PRIVESC, AUD dar nu ASCULT, SIMT, dar nu sunt PATRUNSA DE SENTIMENT, CRED cu o reticienta orbitoare si TREC prin viata fara nici o urma de sensibilitate(da da da, ca trenu prin gara, exact).<br /> Vad ce se intampla in jurul meu, imi dau seama pe ce strazi o iau in goana mea nebuna de a rezolva totul intr-o singura zi, dar am uitat cum sa privesc la ceea ce ma inconjoara. Uit din ce in ce mai des sa mai observ si altceva in afara de strazile pe care trebuie sa o iau, autobuzelel pe care trebuie sa le prind. Am ajuns sa ma holbez in mod insistent la ceasul de la mana cand stau in statie, injurand si in acelasi timp rugandu-ma(ca un hibrid adevarat ce sunt) sa vina odata tranvaiul ala. Privesc in gol cand merg pe strada, gandindu-ma la Dumnezeu stie ce, fara sa privesc, nici macar pentru o secunda, lumea din jurul meu. Oare pe langa cati preiteni nu am trecut zilele astea fara sa imi dau seama ca se aflau langa mine? Si oare peste cati nu ati trecut si voi cu privirea? Am uitat, acum mai mult ca niciodata imi dau seama, sa privesc...mergand cu "capul in pamant"(metaforic vorbind, evident), uit sa privesc la tot ceea ce ma inconjoara. Vad, dar nu privesc. Oare cat timp a trecut de cand nu m-a mai fascinat o singura opera de arta, sau nu m-a mai sensibilizat o provire miloasa a unui cersetor care chiar nu are bani?<br /> Zgomotele lumii ma absorb din c ein ce mai mult, aud tot ce se intampla in jurul meu, conversatii care nu ma intereseaza dar, pe care oamenii neciviliati, le poarta cu voce baritonala, in mijloacele de transport in comun. Aud claxoanele unei masini sau muzica care imi zbiara in mp3, aud vocea mamei cand imi explica ceva, aud ce spune profesorul la ore...dar totul, in mod inevitabil trece pe langa mine. Te aud si pe tine cand imi spui c ama iubesti si cu aceeasi masinicitate iti raspund si eu. Aud totul in jurul meu, dar nu mai ascult. Nu am mai ascultat de mult o melodie, nu am mai ascultat un ciripi de pasari, un cantec de vioara sau doar o adiere de vant...<br /> Simt o durere, simt cand e bine sau cand e rau, cand e normal sau anormal, dar nu mai sunt cuprinsa de trairi profunde. Cuvintele se sparg in bucati asimetrice si se lovesc de inima... nu mai au valoare, isi pierd intelesul. Imi aduc aminte cum dupa doar 3 zile mi s-a spus "te iubesc"...nu mai exista sentimente profunde? Aruncam atat de tare cu cuvinte al caror sens nu il intelegm pe deplin? Profunzimea a disparut...e uitata printr-o statie de tranvai, pe un loc din banca, pe o lacrima cursa din ochi, pe o geana care a strivit-o. Si totusi, asa ajung si eu...spun ceea ce simt in modul cel mai superficial...ma leg de superficialitate ca si cand ar fi resortul cel mai important al realitatii si al cunoasterii. Cum sa mai redau cuvinte pe care doar le pot simti, dar nu le traiesc? Inima devine din ce in ce mai axata pe valorile denaturate ale omenirii din zilele astea. Asa se destrama si sentimentele. Incerc sa imi aduc aminte cand a fost ultima data cand am simtit cu adevarat ceva, un sentiment...dar totul e intr-un trecut indepartat, fara nici cea mai mica legatura cu realitatea...<br /> Pffff, cred...cred ca nu cred in nimic:)). In ce valori sa mai cred cand eu nu incerc sa le mai schimb, cand am ajuns in momentul in care plafonarea si acceptarea sunt cele mai bune raspunsuri ale unei lumi bazata doar pe puterea"nemarginita" a banului. Sentimentele se dilueaza in fuga cotidiana, cuvintele nu mai au puterea de a reda exact ceea ce se simte, ci emotii care ar trebui sa fie profunde, dar nu sunt decat aleatorii. Dar, cum am mai spus, fac parte din cotidian. Nu ma mai impotrivesc sa schimb lumea si, totusi, sunt la fel de hibrida ca atunci cand nu eram decat impotriva curentului. NU ma pot obisnui cu ideea de trendy, de a fi cool doar pentru a fi pe plac...si totusi, nu mai fac nimic ca sa schimb mentalitati irosite pe valori curente.<br /> Si asa ajung sa imi pierd viata, sa mi-o irosesc intre stres si banalitate, sinceritatea prefacuta a unor ganduri superficiale si inutilitatea unui dialog,caci cuvintle nu mai redau nimic. Culmea este ca vinovatul nu este niciodata in mine, si nici in voi si nici in noi...ci in stres. Caut, asemeni tuturor semenilor mei, un vinov care sa nu se poata dezvinovati, care sa inghita in tacere toate crimele de care este acuzat. Problema este in noi, in fiecare din noi: in mine, in tine, in omul care trece acum pe strada, in omul peste care ai dat ieri cand te grabeai, in omul...in toti. Invinovatim stresul, timpul, limitarea omului, condtia telurica a omului, dar nu il invinovatim p om. Cum sa cred ca nu e vina mea, cand eu singura nu am facut decat sa ma izolez, sa uit sa traiesc.<br /> Si, totusi, asemeni semenilor mei, ma chinui sa ma conving ca nu sunt vinovata...ca stresul este de vina...si tacerea cadeoversidehttp://www.blogger.com/profile/03649063260004064175noreply@blogger.com2